Detalii Obiectiv Turistic Manastirea Vladimiresti

http://haipelanoi.ro/manastirea-vladimiresti-jud-galati-2_02e5cb80b65e3f.jpg

Manastirea Vladimiresti

Localitate Com. Tudor Vladimirescu

Judet Galati, Moldova

Program

Saptamanal --:-- -- --:--

Descriere Manastirea Vladimiresti

Descriere

Situată la 4 km de comuna Tudor Vladimirescu, Mănăstirea Vladimireşti este un loc de pelerinaj şi hrană sufletească pentru cei ce-i cunosc istoricul sau îl află când ajung aici ca vizitatori. Mănăstire de maici cu sobor numeros (aproape 200), în prezent se situează pe locul trei în ţară ca număr de personal după mănăstirile Agapia şi Văratec, dar pe primul loc între mănăstirile cu vieţuire de obşte. Biserica mare - construită pe locul primei apariţii Dumnezeieşti, în formă de cruce conform tradiţiei ortodoxe, are hramul Adormirea Maicii Domnului. La est de Biserica mare este situat Paraclisul (Biserica mică), iar la sud Micul Altar de vară. Poarta de la intrarea pe domeniul mănăstirii este tipic maramureşeană şi a fost lucrată în 1992. De aici porneşte drumul spre livadă, vie şi iaz. Intrarea în incintă se face pe o alee străjuită de tei, trecând pe sub clopotniţă. De o parte şi de alta se află stăreţia şi căminul preoţesc. Muzeul deţine 106 icoane vechi din secolele XVIII-XIX. Aici se păstrează crucea de lemn sau “crucea din porumb” cu care s-a însemnat locul Sfântului Altar la arătarea semnului dumnezeiesc. Se mai află o icoană cu Maica Domnului lăsată maicii stareţe de mama sa pe patul de moarte. În stăreţia mănăstirii se păstrează opt potire de argint masiv din cele 12 găsite în faţa sfintei proscomidii în biserica mare (ascunse de o persoană necunoscută, la închiderea mănăstirii). Tot aici se găsesc icoane de valoare. La sud de biserica mare este mormântul părintelui arhimandrit Visarion Nicolau, ctitorul paraclisului, iar la nord mormântul maicii stareţe Veronica decedată la 15 septembrie 2005. În afara incintei se află cimitirul mănăstirii, un adevărat parc cu flori în timpul verii. Mănăstirea Vladimireşti deţine ateliere de pictură, sculptură de rame şi mobilier bisericesc, de înrămat icoane, croitorie, broderie, tricotaje, flori artificiale şi covoare. Gospodăria are 80 de hectare de pământ arabil, zestrea maicilor, vie, livadă, păsări, animale, o brutărie proprie, o bolniţă şi o mică pădure de salcâmi. Din 1996 mănăstirea are încalzire centrală cu gaze naturale. Dacă edificiul mănăstirii apare ca o oază de reliefuri într-o regiune oarecum monotonă, dominată de terenuri agricole, cei ce ajung aici descoperă o oază de viaţă, o “mănăstire vie” – aşa cum o caracteriza patriarhul Iustinian în 1949 – care trăieşte prin unitatea şi dragostea vieţuitoarelor sale un imn neîncetat de laudă închinat lui Dumnezeu.

Istoric Manastirea Vladimiresti

Istoric

Construcţia Mănăstirii Vladimireşti a început în anul 1938 în urma vedeniilor avute de sora Lica - Vasilica Barbu Gurău, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareţa şi stavrofora acestei mănăstiri. Într-un lan de porumb ce aparţinea familiei (mamei şi unchiului Ionică Barbu din comuna Tudor Vladimirescu), ea a văzut o lumină coborând din cer. Mântuitorul prezent în acea lumină, însemnând locul cu o flacără ce a căzut pe pământ, i-a spus să construiască o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul primei vedenii dumnezeieşti a fost aşezată o cruce de lemn (aflată astăzi în muzeu). Condusă de o mare credinţă în Dumnezeu şi Maica Domnului, deşi avea numai 16 ani, sora Lica a început mai întâi ridicarea bisericii mici. Ctitorul paraclisului a fost arhimandritul Visarion Nicolau care a finanţat construcţia şi care a dus-o la Părintele Patriarh Nicodim Munteanu pentru a primi binecuvântarea pentru începerea construirii mănăstirii. Arhitectul Ion Berechet face planul având ca model mănăstirea românească Prodromu de pe muntele Athos. Munca anevoioasă şi epuizantă este executată de un grup de surori întru credinţă, ce au vârste între 13 şi 17 ani. Banii necesari i-au luat “din poala Maicii Domnului”, colectarea de fonduri durând până în 1943. Înflăcărate de credinţa şi dragostea de Dumnezeu ce le ţinea loc de căldură şi de multe ori de hrană, grupul de surori a muncit două ierni şi o vară vieţuind şi rugându-se într-un bordei săpat în pământul pe care se află acum trapeza. Alături era o căsuţă pentru părintele Clement Cucu, îndrumătorul surorilor în viaţa de obşte. Cărămida era pregătită şi arsă tot de ele, pe loc, sub îndrumarea lui Gheorge Linguraru meseriaş din Adjud. Paraclisul a fost văruit şi împodobit cu catapeteasmă şi icoane. Pictura s-a realizat abia în anul 1990. La 15 august 1991 a fost sfinţit de către Prea Sfinţitul Episcop Casian Crăciun. În 1941 încep săpăturile pentru fundaţia bisericii mari (cu hramul Adormirea Maicii Domnului). Sora Lica depusese între timp votul călugăriei şi se numea Maica Veronica. Construcţia este definitivată în 1943. Pictura în stil neo-bizantin, se va realiza în cursul aceluiaşi an de către pictorul Hermeneanu, ucenic al renumitului pictor de biserici Belizarie din Bucureşti. Chiliile ce încadrează biserica, au fost construite după modelul mănăstirii româneşti Prodromu de pe Muntele Athos. Au urmat trapeza (sala de mese) pe locul fostului bordei de pământ şi arhondaricul cu camerele de oaspeţi. Bătrânii locului povestesc că pe aceste meleaguri a existat în timpuri trecute o mănăstire de călugări greci stabiliţi pe pământ românesc. Stareţul Ghimnazie a asistat neputincios la masacrarea soborului său de către turci, după care a fost el însuşi decapitat. Cu ocazia săpăturilor pentru fundaţie au fost dezgropate oseminte ce susţin realitatea istorică a legendei. Relicvele călugărilor martiri, curăţate şi spălate, au fost îngropate la piciorul mesei Sfintului Altar de vară. Dar micul Rai pe pământ realizat cu trudă de către maicile şi surorile de aici avea să fie curând curmat. Regimul comunist, duşman declarat al religiei şi credinţei de secole a poporului român, neagă contribuţia culturală a acesteia. Prima mănăstire desfiinţată a fost Mănăstirea Vladimireşti. În noaptea de 29 martie 1955, maica Veronica, comitetul de conducere şi părintele slujitor au fost arestaţi. Considerate duşmani ai poporului, membrele comunităţii (în număr de 318) au fost ridicate în noaptea de 14 februarie 1956. Au urmat ani grei de închisoare şi domiciliu forţat pentru port ilegal de uniformă. Maica stareţă a efectuat şase ani de închisoare din cei 15 ani de condamnare la muncă silnică, reduşi apoi la 8 ani de închisoare corecţională. Vreme de 10 ani la mănăstire a funcţionat o şcoală pentru copiii handicapaţi, iar clădirea bisericii a fost transformată în magazie şi s-a deteriorat. O icoană preţioasă a Maicii Domnului făcătoare de minuni, care acum este aşezată în biserica mare, a fost păstrată cu evlavie de săteni, împreună cu celelalte icoane mari şi alte obiecte de valoare ce alcătuiesc astăzi zestrea mănăstirii. În mai 1990, Înaltul Arhiepiscop Antim Nica al Galaţiului şi Prea Sfinţitul Episcop Vicar Casian Crăciun, au susţinut în faţa Sfântului Sinod redeschiderea mănăstirii. Pe drept cuvânt pot fi consideraţi ctitorii noii Mănăstiri Vladimireşti. Maicile rămase în viaţă (160) au revenit, iar obştea s-a întărit prin primirea de surori tinere. Toate au participat la refacerea chiliilor, trapezei, bolniţei şi arhondaricului (transformat ulterior în atelier de pictură). A fost pictată biserica mică şi s-a refăcut pictura bisericii mari. Viaţa zbuciumată a maicilor de la Vladimireşti care au luptat pentru ortodoxie şi cărora cerul le-a acordat biruinţa reîntoarcerii pe locul pe care l-au numit Rai, este o mărturie de credinţă binecuvîntată de Dumnezeu.

Manastirea Vladimiresti Manastirea Vladimiresti Manastirea Vladimiresti
http://haipelanoi.ro/PA290422.jpg

Harta Manastirea Vladimiresti

Comentarii